Cheia 1 – De la entropie la sintropie

Umbra cheii este entropia.

O definitie a entropiei este: “O masura a dezordinei sau lipsei de disponibilitate a energiei intr-un sistem inchis. Mai multa entropie inseamna mai putina energie disponibila pentru lucrul mecanic”.

Conform mintii noastre, nu putem face nimic in privinta entropiei.

Atunci cand transformam entropia in sentimente umane rezulta o stare de amorteala profunda sau o senzatie de obscuritate.

Entropia este opusul iubirii.

Ni se reveleaza astfel un secret profund si anume acela ca viata nu poate exista in absenta polaritatii.

Intreg spectrul constiintei are umbra la un capat al polaritatii si siddhi-ul la capatul celalalt.

Entropia si creativitatea sunt un dans etern pe scena universului pe care il populam.

Un simbol pentru acest proces este Lordul Shiva din pantheonul hindus al carui dans distruge si in acelasi timp creeaza tot ceea ce exista.

La nivel individual, noi, oamenii cand simtim miscarea creatiei prin noi, suntem fericiti iar cand simtim entropia fericirea inceteaza.

Aici apare marea eroare umana prin care transformam procesul firesc al entropiei in depresie

Prima umbra apare in viata noastra ori de cate ori ne simtim apatici, tristi sau prost- dispusi.

Este un proces chimic in care intra corpul si daca vom incerca sa ii opunem rezistenta mentala, pericolul este de a interfera cu procesul natural si sa fixam aceasta stare ca si depresie.

In functie de zestrea genetica individuala, fiecare avem o predispozitie mai mare sau mai mica pentru depresie.

In general, cu cat suntem mai creativi, cu atat predispozitia e mai mare.

Starea de entropie este asemanatoare starii de vacuum. Energia interna se retrage intr-o forma de staza, oferind un mediu favorabil pentru derularea procesului creativ.

Aceste momente de lipsa de entuziasm si descurajare necesita retragere si singuratate pentru ca semintele creativitatii sa germineze.

Darul cheii este prospetimea.

In majoritatea miturilor stravechi ale creatiei una din principalele manifestari ale vietii este lumina iar celalalt este sunetul.

Dar poate cel mai important principiu creativ care le uneste pe cele doua, este focul.

De fiecare data cand cineva se deplaseaza usor prin procesul sau chimic de frecventa joasa el rejoaca mitul creatiei – din intuneric se iveste brusc lumina.

Prospetimea se refera la vivacitate, ca si cand ar fi ceva animat de un foc interior.

Persoanele cu acest dar, vor constata ca au capacitatea de a insufla viata si lumina oricarui grup de oameni din care fac parte.

Pe de alta parte, odata ce energia proaspata a fost eliberata si impactul creativ a fost simtit, ei trebuie sa se retraga cat se poate de repede pentru ca sa nu strice puterea a ceea ce au lansat.

Creativitatea nu poate fi controlata. Ea apare pur si simplu. Iar atunci cand lipseste, nu putem decat sa ne relaxam si sa asteptam.

Siddhi-ul cheii este frumusetea.

Adevarata frumusete atunci cand este manifestata si realizata intr-o fiinta umana, presupune o stare de uniune cu totalitatea.

Adevarata frumusete consta in goliciune. Nu exista nimic de inteles si nimic de simtit.

Cand primul siddhi rasare in interior tot ceea ce exista in Univers este experimentat ca fiind frumos si proaspat, inclusiv umbra.