Umbra cheii este obsesia de sine.
La inceputurile umanitatii, principala menire a umbrei era aceea de a asigura supravietuirea corpului cu orice pret.
In prezent, umbra pune accentul mai degraba pe propria unicitate a individului si pe obsesia de a o descoperi si de a o urma.
Din aceasta perspectiva vedem totul doar prin campul subiectiv propriu de proiectie si nu mai lasam spatiu existentei vreunei alte persoane din exterior.
Astfel ne dorim sa ii schimbam pe ceilalti conform cu imaginea noastra despre ei, neavand capacitatea de a vedea si accepta unicitatea lor.
La baza umbrei se afla una dintre cele mai mari frici ale umanitatii – frica de destabilizare si chiar pierdere a propriei identitati.
Din cauza acestei frici incercam sa ne cautam pe noi insine, sa aflam cine suntem.
In prezent oamenii sunt obsedati de cum arata, cum se simt, ce poarta, unde traiesc.
Atat timp insa cat suntem preocupati de toate acestea nu putem vedea cu adevarat ce se afla in jur. De aceea pana nu devenim constienti de propria obsesie de sine nu o putem transcede.
Uneori chiar si cautarea spirituala a adevarului despre sine face parte subtil dar puternic din aceeasi categorie.
In tot acest parcurs suntem de fapt intr-un cerc fara sfarsit al autocunoasterii din care vom iesi la un moment dat doar intelegand profund, ca, de fapt, ceea ce cautam nu exista.
Intrebarea “Cine sunt eu?” contine foarte multa tensiune. Eliberarea ei in procesul cautarii se face prin darul naturaletii.
Naturaletea incepe sa se manifeste cand incepem sa ne dam seama ca nu ne putem defini prin niciun fel de etichete: nume, convingeri, trairi, actiuni, ganduri si obsesia de sine incepe astfel sa se autoepuizeze.
Apare revelatia ca fiinta umana este mult mai profunda si mai vasta decat ne-am putea inchipui.
Acest proces al naturaletii este descris si de catre Jung prin conceptul de individualizare si are cinci etape.
Prima etapa este explorarea interioara plecand de la intrebarea: “cine sunt eu?”. In a doua etapa ne oferim mai mult timp si spatiu de intelegere interioara renuntand la o mare parte din responsabilitatile exterioare. A treia etapa presupune intelegerea ca de fapt cautam ceva ce nu poate fi definit si renuntarea la cautare. A patra este ca o renastere in care incepem sa manifestam in exterior cine suntem de fapt in interior. A cincea reprezinta un apogeu al infloririi sinelui individualizat care ofera omenirii ceva nou existent in unicitatea individuala.
In cea de-a sasea faza se manifesta siddhi-ul cheii.
La acest nivel totul se dizolva: sinele, non-sinele, mintea, forma, menirea, intelesul, ramanand doar existenta pura.
Acest siddhi ne aminteste ca orice ambitie oricat de mare, e de fapt lipsita de sens si ca totul este doar un joc etern al constiintei in infinit de variate si din ce in ce mai complexe forme evolutive.