Umbra cheii este superficialitatea.
Cheia 20 este foarte dificil de inteles la nivel intelectual deoarece foloseste un limbaj pur existential care nu implica in niciun fel gandul sau gandirea.
Ea se refera la cantitatea de constiinta care se poate exprima printr-o fiinta umana.
Umbra superficialitatii permite un nivel foarte mic de constiinta incarnata in forma.
Cheia 20 traseaza elementul principal pe care oamenii il au in comun cu lumea insectelor.
Majoritatea insectelor au o viata foarte scurta in timpul lunilor de vara, traind pur existential, fiind preocupate doar de a ramane in viata si de a se reproduce.
In perioada de inceput a omenirii, stramosii nostri aveau o existenta similara cu a insectelor.
Acest lucru s-a schimbat odata cu aparitia neocortexului.
Atunci cand ne folosim neocortexul si gandim, pare ca parasim momentul prezent.
Aceasta iluzie apare pentru ca mintea nu poate gandi decat intr-un mod liniar, plasand fiecare obiect al gandirii intr-un cadru temporar.
Acest cadru al timpului este insa o realitate falsa si trairea in interiorul acestei realitati duce la superficialitate.
In ciuda faptului ca suntem dominati de o constiinta care nu poate exista in momentul prezent, traim totusi in prezent, fie ca ne place sau nu.
Echipamentul mental actual ne impiedica sa ne simtim una cu viata.
Cand superficialitatea se traduce in fapte, ea devine activitate oarba de dragul activitatii, fara prezenta constientei.
Astfel, ne asemanam cu insectele, insa fara sa functionam ca un colectiv, precum ele.
Darul este siguranta de sine.
El apare cand o fiinta umana invata, pentru prima data, sa renunte la gandire ca autoritate pentru luarea deciziilor.
Odata cu ea trebuie sa vina si o profunda stare in care ne abandonam vietii, in fiecare clipa.
Pe masura ce incepem sa acceptam ca viata are propriile planuri si propriul curs, renuntam sa mai intervenim mental in acest proces.
La nivelul darului, atunci cand luam o decizie, ea emana instantaneu si cu claritate din intreaga noastra fiinta.
Al 20-lea dar sta la baza unei vieti fericite si are un rol important in cresterea copiilor.
Mediul iubitor suprem pentru un copil este atunci cand el este inconjurat de adulti siguri pe sine.
La nivelul darului incepem sa avem senzatia ca s-ar putea sa existam la un nivel mult mai ridicat decat ne dam seama, ca si cand o prezenta mai inalta are grija de noi.
Aceasta siguranta de sine este de fapt propria natura superioara care iese la lumina.
Ea este un semn ca in corpul fizic se poate incarna mai multa constiinta.
La acest nivel, incepem sa experimentam folosind viitorul instrument al constiintei – sistemul plexului solar.
Acum apare un soi de usurare si sentimentul ca totul va fi bine.
Nu mai trebuie sa ne controlam viata, ci dimpotriva, permitem vietii sa ne miste. Controlul este predat de catre minte spre plexul solar.
Puterea sigurantei de sine care emana din constiinta plexului solar se bazeaza pe abandon – a lasa lucrurile sa vina spre noi in loc sa alergam dupa ele.
Siddhi-ul cheii este prezenta.
Nivelul acesta de frecventa reprezinta manifestarea prezentei Divinului intr-o forma umana.
Ori de cate ori o fiinta umana atinge aceasta stare, constiinta pura ii inunda fiinta, reducand la tacere activitatea mentala si absorbind fiinta in clipa prezenta.
Cele mai marunte lucruri, o piatra, o frunza, sunt vazute ca avand mai multa viata in interiorul lor decat cele mai marete ganduri ale omului.
Al 20-lea siddhi are in vedere al optulea plan al realitatii – planul logoic – corpul logosului sau al cuvantului divin, aflat dincolo de umanitate, dincolo de cuvinte si dincolo de forma.