Umbra cheii este seriozitatea.
Menirea noastra este ascunsa in ADN-ul nostru si atunci cand o descoperim, spiritul gratiei divine ne asterne totul in cale.
Cand dimpotriva, ne facem griji, avem asteptari sau ne dorim ca viata sa fie altfel decat este in momentul prezent intram in umbra seriozitatii.
Seriozitatea ne indreapta spre control si separare indepartandu-ne de iubire si de viata.
Cheia 46 guverneaza relatia pe care o avem cu corpul nostru fizic in primii sapte ani de viata.
In aceasta perioada umbrele sunt imprimate in corp prin postura, tiparele de respiratie si relatia cu lumea prin atingere fizica.
Un copil are nevoie de sapte ani pentru a se incarna pe deplin in corpul fizic.
In aceasta perioada anumite gene sunt activate, iar altele sunt dezactivate.
Parintii au o foarte mare responsabilitate in privinta copilului, deoarece ei creeaza aura vie in care el parcurge procesul incarnarii.
Daca parintii ii ofera o educatie virtuoasa, tactila si iubitoare, copilul invata prin aura lor ca viata este un mediu in care se poate simti protejat si iubit si isi relaxeaza corpul in armonia lui fireasca.
Din pacate, multe persoane nu realizeaza ca nu mintea ci corpul este cel care trebuie sa se simta in siguranta.
Cand parintii nu au incredere in ei insisi si in propriul corp privesc viata cu seriozitate si transmit lucrul acesta si aurei copilului.
La frecventa umbrei ne ducem viata ca si cand am fi cufundati in materie, incapabili sa ne conectam la bucuria si iubirea din planurile superioare.
Sunt si persoane care iau prea in serios caile spirituale si oricat de impresionante ar fi realizarile, de pe chipul lor lipseste stralucirea unei vieti usoare si lipsite de griji.
Educatia copiilor la frecventele joase ale parintilor implica intotdeauna conditionare prin control constient si inconstient.
Ne dorim sa avem copii fericiti dar noi nu stim sa fim fericiti.
De aceea ne e atat de greu unora dintre noi sa fim parinti: am uitat cum sa ne jucam pentru ca am uitat cum sa fim fericiti in profunzimea propriului corp.
Nu traim in prezent ci in mintea noastra care functioneaza in paradigma timpului incercand sa controleze evenimentele.
Al 46-lea dar este desfatarea.
Pentru a scapa de frecventa seriozitatii avem nevoie de acceptare.
Pentru a accepta insa, avem nevoie sa scapam de ignoranta si sa ne asumam responsabilitatea pentru lucrurile respective.
Persoanele cu darul 46 se misca prin viata cu o usurinta incredibila parand sa aiba harul de a fi omul potrivit la locul potrivit.
Deseori ceilalti le privesc ca fiind norocoase dar norocul este doar modul in care natura ne spune ca suntem in armonie cu intregul.
Persoanele cu darul 46 au capacitatea de a abandona trecutul si de a se lasa in voia momentului prezent.
Ei se simt foarte bine in corpul lor ceea ce le atribuie o putere de atractie magnetica.
Tot darul 46 contine secretul succesului sau esecului material.
Acest secret se bazeaza pe principiul sincronicitatii – legea care leaga intre ele obiectele care se misca liber in spatiu si timp.
Pentru a beneficia de sincronicitate este nevoie sa avem o atitudine de deschidere si desfatare, deschisi la surprize, renuntand la locul unde vrem noi sa ne duca viata si avand incredere intr-o forta dincolo de controlul nostru.
Al 46-lea siddhi este extazul.
Extazul apare ori de cate ori mintea se linisteste complet.
Atunci cand corpul este patruns complet de spirit manifestarea acestuia din urma este extazul.
El vine in valuri, calatorind prin campul cuantic in care ne aflam.
Cei care ajung in aceasta frecventa nu pot trece neobservati deoarece emana in jurul lor un vartej de iubire.
Ei traiesc extazul in orice activitate oricat de banala a vietii de zi cu zi. Acestor oameni nu prea le pasa ce se intampla cu ei deoarece inima nu face distinctiile pe care le face mintea.
Inimii nu-i pasa de succes sau esec, de trecut sau de viitor, de viata sau de moarte.
Ea stie doar ca este vie si ca bate in momentul prezent si asta inunda fiinta cu elixirul extazului.