A 60-a umbra – limitarea, ingheata viata in forme din ce in ce mai rigide si atrage umanitatea intr-o directie opusa evolutiei adica inspre moarte.
Toata lumea vie urmeaza niste cicluri temporale. Astfel, orice stuctura este preprogramata ca la un moment dat sa isi incheie viata.
La nivel de umbra exista tendinta de suprautilizare a structurilor, eliminand spontaneitatea magiei unor acte care nu respecta legile logice si secventiale.
La nivel social, limitarea este reprezentata prin multitudinea de legi sociale, morale, religioase sau economice.
Un simbol al limitarii materiale supreme sunt banii. Atat timp cat ei exista va exista si o mare putere de atractie si inrobire in limitarile lor.
La nivel individual, limitarea se reflecta in niste structuri din personalitate care ne distrag si ne prind in functionarea lor incat ne uitam intentiile initiale.
Strcuturile sunt esentiale pentru viata pentru ca prin ele constiinta patrunde in lumea formei pana cand la un moment dat insasi forma este transmutata.
Astfel toate structurile se divolva si dispar, inevitabil la un moment dat.
Frecventa de umbra duce la un atasament fata de aceste structuri si forme in loc sa evidentieze spiritul interior.
O alta dimensiune a umbrei este legata de trecut. Limitarea presupune inregimentarea in niste structuri invechite care se opun noutatii si inovatiei.
Un exemplu elocvent este cel al reprimarii tineretii copiilor printr-o educatie rigida, la o varsta cand singurul lucru benefic pentru ei este sa se joace, sa alerge si sa exploreze viata.
Un alt exemplu este cel al religiei care impune o serie de legi morale despre bine si rau.
Adevarul este ca fiintele umane sunt capabile de a distinge intre bine si rau si de asemenea universul insusi are un sistem propriu de legi care nu au nevoie de structuri umane pentru a se activa si aplica.
Aplicarea legilor genereaza o reactie care la randul ei intensifica si multiplica legile intr-un mecanism de feed-back permanent.
Dar, poate cea mai mare limitare, este gandirea umana care, prin conditionare sociala si culturala este obligata sa gandeasca in interiorul unor structuri mentale inchizand usa magiei inspiratiei.
Darul cheii este realismul.
Oamenii cu acest dar inteleg limitarile lumii formelor si cum se aplica legile manifestarii in cadrul acestor forme.
Astfel spre exemplu este extraordinar sa avem idei minunate dar fara darul realismului aceste idei nu se vor manifesta niciodata.
Un sinonim pentru realism ar fi bunul simt cu ajutorul caruia cooperam si evoluam armonios odata cu creatia
Astfel avem nevoie de intelegerea ca pentru introducerea inovarii si ideilor noi in lume este nevoie sa ne folosim de legile si tradiile pre-existente asa cum o mladita tanara de port-altoi are nevoie de ramura matura groasa pe care este aplicata, pentru a creste si dezvolta.
O forma de structura este insusi limbajul.
Oamenii cu darul realismului stiu ca limbajul este doar mijlocul de exprimare a unei frecvente, asa cum o camera de rezonanta potenteaza muzica.
De asemenea acesti oameni sunt constienti de incertitudinea si imprevizibilitatea ritmurilor vietii. Astfel ei stiu ca exista perioade in viata cand pare ca nu se intampla nimic dar ca magia exista acolo in chiar intunericul de dinaintea manifestarii si stiu ca nu trebuie sa se amestece in cursul natural al acestor procese.
Un privilegiu dar si o responsabilitate pentru umanitate este ca ea se afla pe nivelul cel mai de sus al constiintei Gaiei. Noi suntem ochii, urechile si mintea ei si de aici intelegem ca orice lucru de valoare nu poate fi gasit decat in interiorul formei – in corp, in miezul planetei, in radacinile spatiului interior.
Siddhi-ul cheii este dreptatea.
La nivelul de frecventa cel mai inalt incepem sa intelegem ca exista o forta care functioneaza dincolo de legile care guverneaza realitatea fizica si dincolo de controlul nostru.
Cand o fiinta atinge nivelul acesta, pentru ea legile fundamentale care guverneaza realitatea fizica incep sa slabeasca sau chiar sunt anulate complet.
Astfel spre exemplu legea cauzei si a efectului isi inceteaza existenta lasand loc acauzalitatii
O alta lege este cea a timpului. La nivelul de siddhi succesiunea trecut, prezent si viitor inceteaza putandu-se calatori in timp.
Legea gravitatiei care tine laolalta planetele dar si atomii in univers dispare si astfel se poate calatori in spatiu.
Structura de spirala dubla a ADN-ului insusi, compusa la nivel microcosmic din legea spatiului si timpului inceteaza sa functioneze transmutandu-se in structura ternara.
In intregime, legile care tin planeta laolalta se fisureaza si planeta insasi va suferi un proces de transmutare instantanee.