Umbra cheii este egoismul.
Exista o lege planetara intrinseca, ce domneste asupra tuturor fiintelor vii : “a darui inseamna a primi”.
Viata este un imens lant al nasterii si descompunerii, al creaturilor care traiesc una de pe urma celeilalte, transformand moartea unui lucru in nasterea altuia.
Umbra cheii este o denaturare a acestei legi fundamentale.
“Gena egoismului” a fost necesara umanitatii pentru supravietuire, dar egoismul trebuie depasit pentru ca din forma de Homo Sapiens sa poata evolua, prin mutatie, urmatoarea forma.
Egoismul ne deconecteaza de la colectiv si ne rigidizeaza si astfel pe termen lung, ne blocheaza deschiderea si capacitatea de a fi hraniti, fie cu hrana, fie cu iubire.
Darul cheii este altruismul.
Acest dar poate fi mai bine inteles observandu-l in regnul animal.
De exemplu, intr-un grup de delfini exista o forta psihica care ii uneste si ii tine laolalta numita minte de grup.
Altruismul apare cand unul din membri este amenintat si toti ceilalti ii sar in ajutor. Ba chiar uneori unul din membrii mai varstnici se sacrifica pentru a salva un membru mai tanar si a asigura continuitatea familiei.
In cazul oamenilor, daruitul din inima activeaza forte cosmice – curenti benefici, adanc in interiorul corpului.
Altruismul daruieste fara asteptari si de asemenea foloseste mintea de grup pentru a sti ce anume merita daruit si cui, evitand astfel hranirea victimizarii.
In etapele dezvoltarii copilului, cea mai importanta pentru dezvoltarea altruismului este cea din primii sapte ani de viata.
Oamenii cu darul altruismului au o aura puternica de incredere care permite adeseori celorlalti sa lase garda jos si sa se lase ingrijiti, uneori pentru prima data in viata lor.
Siddhi-ul cheii este marinimia.
In prezent, exista oameni care incearca sa ii ajute pe altii dar in fapt, ei de cele mai multe ori, sunt motivati de dorinte subtile de recunostiinta sau au nevoie, mai mult sau mai putin constient, sa isi acopere o durere adanca.
Marinimia este o dorinta absolut pura de a oferi ajutor altora.
Aceasta frecventa inalta nu are in vedere etapa curenta in care ne aflam ca specie ci mai degraba viitorul constiintei noastre.
La acest nivel superior de existenta vom inceta, in esenta sa existam.
Vom inceta sa ne percepem ca specie separata si vom functiona mai degraba ca o retea neuronala pentru Pamant.
.