Umbra cheii este haosul.
Ea sta la baza tuturor credintelor noastre ca fiinta umana este lipsita de putere in fata naturii sau infinitului.
Acest domeniu de conditionare si programare este impartit intre stiinta si religie.
Pe de o parte, avem religia care presupune venerarea unor proiectii pe care le numim Dumnezeu sau zei in fata carora avem liber arbitru dar suntem judecati pentru faptele noastre si ni se neaga dreptul la indumnezeire.
Pe de alta parte, avem stiinta care vede natura umana ca fiind predeterminata de gene, care la randul lor sunt programate pentru supravietuire, lasandu-ne la mana hazardului si a concurentei nemiloase in care doar cei norocosi sau puternici pot prospera.
Intelesul initial al cuvantului haos era acela de spatiu primordial, apoi, prin prisma confuziei generate de frica, a ajuns sa fie echivalent cu dezordinea.
La baza noii biologii – biologia cuantica, se afla o noua paradigma a celulei.
Conform viziunii traditionale oficiale, creierul celulei se afla in nucleu. Acolo sunt instructiunile (ADN) si astfel aceste instructiuni controleaza celulele si prin urmare si pe noi.
Biologia cunatica a facut o descoperire impresionanta si anume ca creierul celulei se afla de fapt in membrana celulara si nu in nucleu.
Cand privim aceasta descoperire si prin intermediul fizicii cuantice care spune ca totul este interconectat si holist putem sa afirmam ca viata este de fapt cooperativa si nu competitiva.
Astfel, vechea paradigma in care oamenii erau victimele genelor lasa loc noii paradigme, in care nu mai exista victime ci doar un imens univers interconectat si interdependent.
Numele chinezesc pentru hexagrama 3 este Greutatile inceputului.
Acesta este un termen profund, deoarece haosul se refera la inceputuri, cand instructiunea de baza a celulei este supravietuirea si ea trebuie sa invete sa se descurce singura.
Legea fractalilor arata ca aceeasi regula care guverneaza celula, guverneaza si oamenii la nivel individual.
Astfel, la inceputurile evolutiei am fost programati sa supravietuim, iar aceste instincte primitive de supravietuire sunt inca adanc inradacinate in straturile primitive ale creierului nostru pe baza carora s-a construit gandirea moderna.
Aceasta gandire moderna priveste viata in termeni de haos si supravietuire de tipul “care pe care” .
In realitate, haosul ascunde o ordine ascunsa si cu cat ne deschidem mai mult spre el ne dam seama ca de fapt nu exista niciun haos ci o vasta si subiacenta ordine transformatoare.
Darul cheii este inovarea.
Cu mult timp in urma, pe masura ce organismele unicelulare s-au inmultit pe planeta, s-a produs un salt cuantic spre organisme pluricelulare.
Asta inseamna ca programarea initiala bazata pe supravietuire a suferit o mutatie sau o adaptare care a permis celulei sa se integreze intr-un organism mai mare.
Cu alte cuvinte, viata in sine, este construita sa se inoveze, adica sa isi depaseasca programarea initiala si sa isi descopere forme noi, superioare de constiinta.
Dincolo de haos si egoism se afla cooperarea si inovarea.
Inovarea se petrece numai cand incepem sa gandim pe cont propriu, depasind perspectiva colectiva asupra lumii.
Calea inovarii implica o imbunatatire a ceva, prin introducerea unuia sau mai multor elemente noi.
Viata este intr-un continuu proces de mutatie care transcede si include acele niveluri pe care tocmai le-a depasit.
Orice, oricand si oriunde ai fi, daca nu te afli intr-un proces de transcendenta atunci esti pe moarte.
Un exemplu viu al darului inovarii sunt copiii la joaca.
Desi prin ochii unui adult, copilul creeaza doar haos, in fapt, el schimba mediul si in acelasi timp se lasa schimbat de el, la fel cu membrana celulara a celulei care permite patrunderea frecventelor de mediu care modifica ADN-ul.
Pentru darul inovarii, adultii au nevoie sa aiba inima si mintea deschise la fel ca un copil.
Inovarea presupune un profund sentiment de incredere launtrica si chiar daca nu stim cum se potrivesc toate piesele de puzzle ale vietii, simtim spiritul unificator care sta la baza tuturor lucrurilor.
La nivel de umanitate cea mai mare inovatie urmeaza – mutarea creierului din craniu in sistemul mult mai avansat al plexului solar.
La fel cum adevaratul creier al celulei se afla in membrana si nu in nucleu, adevaratul creier uman se afla in sistemul emotional.
Asemenea membranei celulare, plexul solar determina caror frecvente li se permite sa intre si sa iasa din corp, deblocand treptat, principiile organizatorice superioare ale vietii colective din ADN.
Siddhi-ul cheii este inocenta.
Acest siddhi ne aminteste ca intreaga lume vie este in mod esential nevinovata – inclusiv fiintele umane.
Fiintele umane sunt doar un instrument al vietii si nu pot fi niciodata stapane pe viata devreme ce sunt doar o parte a ei.
Adevarata noastra casa nu este in corpul nostru si nici nu exista undeva in Cosmos un centru unic de comanda care dirijeaza toate lucrurile.
Acel centru pe care il cautam este insusi sentimentul de iubire, care este manifestarea omnicentrica a eternei noastre stari de inocenta.