Umbra cheii este esecul.
Frica de esec este una dintre cele mai puternici frici inscrise in ADN-ul uman.
In perioadele timpurii, oamenii preistorici manifestau aceasta umbra sub forma de frica de a nu supravietui.
Supravietuirea era legata de apartenenta la un trib iar parasirea sau izgonirea din trib reprezenta moarte aproape sigura.
In timpurile moderne, aceasta frica ancestrala se proiecteaza aproape in totalitate pe cantitatea de bani pe care o avem.
Mintea la frecventa de umbra ne spune ca, o suma mai mare de bani ne creste sansele de reusita si ni le scade pe cele de esec.
Adevarul este ca intregul joc al banilor este o iluzie, iar frica ramane in fundalul vietii noastre, indiferent de cate milioane am fi castigat.
Chiar daca am elimina complet banii din societatea noastra, frica ar gasi un alt loc in care sa se ascunda.
De aceea, frica insasi trebuie cucerita, nu banii.
Asa cum au descoperit stramosii nostri antici esecul inseamna de fapt un singur lucru – a fi izolat.
In momentul in care ne deconectam de la reteaua sociala de sprijin, pierdem legatura cu lantul viu care ne sustine si ne hraneste.
Esecul exista atat timp cat ne deconectam de intreg.
Banii au devenit de fapt marii invatatori spirituali ai acestei planete deoarece ei ne ofera importante lectii despre renuntarea la frica.
De fiecare data cand ne facem griji legate de bani, un sfat bun este sa zambim, sa tragem aer in piept, sa multumim stramosilor si sa ne relaxam deoarece cand avem cu adevarat nevoie de bani ei vor veni intotdeauna.
Darul cheii este conservarea.
El are in vedere mentinerea in viata a lucrurilor.
Cel care isi ridica frecventa la nivelul darului isi poate da seama ca are un talent pentru investitii.
Acest talent inseamna puterea de a nu investi energie (sau bani) in ceva ce pare tentant dar care nu ajuta pe termen lung.
Secretul acestui dar este capacitatea instinctiva de a pune in echilibru stapanirea de sine (ce sa mentinem in viata) si riscul (ce sa schimbam).
Darul conservarii mai poate fi denumit si darul altoirii deoarece esenta e sa pastram intotdeauna ce este puternic si sa altoim noul peste ce este puternic.
In acest fel ne vom maximiza intotdeauna energiile.
Succesul la nivelul darului inseamna mai degraba sa fii in armonie decat a fi in competitie.
Cele doua frici majore care ne bantuie la nivel de umbra sunt moartea si esecul.
Pe masura ce ne deplasam spre nivelul de dar incepem sa ne intoarcem la natura – portaltoiul pe care noi – umanitatea suntem tanarul vlastar care viseaza la transcendenta.
Pe masura ce invatam sa ne cinstim originea – natura si stramosii, ele ne vor invata cum sa ne deplasam mai departe in armonie cu ciclurile si ritmurile naturale.
Al 32-lea siddhi este veneratia.
Veneratia este tot ceea ce ramane dupa ce frica a fost mistuita.
Ea este cea care apare cand ne vedem si ne cunoastem locul in marele lant viu al vietii.
Putem privi in jos in spirala evolutiei pentru a-i vedea pe cei mai putini evoluati si putem privi in sus pentru a-i vedea pe cei mult deasupra.
Si deoarece privim fara un simt al identitatii personale tot ceea ce simtim e uimirea si veneratia in fata interdependentei intregii lumi vii si a fortei care o motiveaza si misca.