Cheia 33 este codon stop si face parte din Inelul Incercarilor, alaturi de cheia 12 si 56.
Umbra cheii este uitarea.
In momentul intruparii, fiinta umana aduce cu sine niste amintiri, dar nu unele obisnuite ci amintiri inscrise in campul auric.
Acestea sunt incarcaturi de energie cinetica (sanskare in terminologia vedica) din invelisurile constiintei care in timp, determina conturul vietii individuale.
Aceste amintiri dau nastere tuturor dorintelor umane iar ele servesc intaririi iluziei (maya).
Exista insa o dorinta care face exceptie: dorinta de a ne aminti cine suntem cu adevarat.
Relatiile de co-dependenta intre parteneri, desi inconfortabile si chiar distructive ofera oportunitatea de a pune sub semnul intrebarii propria fiinta, iubirea si chiar sensul vietii, zdruncinand constiinta si astfel ne putem deconecta din lumea iluzorie a simturilor exterioare.
Intotdeauna vor exista in viata noastra oameni de care suntem puternic atrasi simtind uneori ca ne sunt familiari sau ii stim de undeva. In felul acesta functioneaza memoria celulara care ia nastere din sanskare.
Astfel de relatii sunt de iubire si ura, extrem de intense si dificile. Acceptarea incercarii si angajarea profunda in proces necesita o mare doza de iubire si abandon dar, atrage prezenta gratiei, dezlegarea co-dependentei si transformarea relatiei intr-o frecventa mai inalta.
Nu exista relatie sau situatie in lume care nu poate fi folosita pentru ridicarea frecventei.
Pamantul este inconjurat de un camp de energie care conecteaza lumile inferioare si superioare numit “Inelul de care nu se poate trece”. Numai cresterea frecventei si reamintirea poate strapunge aceste inel.
Darul cheii este centrarea.
Oamenii cu darul centrarii nu mai sunt victimele propriilor dorinte, frici si reactii inconstiente. Ei inca se mai pot ascunde sau reactiona dar se pot observa facand asta.
Astfel isi pot descoperi tiparele – cauze ale propriei suferinte.
Ei incep sa descopere secretul dorintelor: atunci cand ele sunt purificate la nivelul lor natural, de nazuinta divina, devin catalizatorul intoarcerii catre centrul propriei fiinte.
Un rol important este rolul costiintei observatoare care se observa pe sine.
Cu cat ne apropiem insa de saltul siddhic cu atat mai intense si mai provocatoare devin tiparele. In fapt nu ele devin mai puternice ci constiinta devine din ce in ce mai constienta ca e adormita simtindu-se astfel din ce in ce mai inconfortabil.
La cel mai inalt nivel avem siddhi-ul revelatiei.
Pe masura ce ne ridicam la frecvente mai inalte, secretele taramurilor superioare sunt eliberate sporadic in natura noastra inferioara si ADN-ul incepe sa faca mutatii pentru a putea sustine aceste frecvente.
Acest siddhi aduce cu sine dezintegrarea timpului si odata cu el, a memoriei. Uitam tot ceea ce credeam ca suntem si ne amintim tot ceea ce putem fi. Mintea nu mai poate interfera cu puritatea constiintei care purifica sanskarele din intreaga fiinta.
Cand revelatia apare universul dispare.
Din revelatie apare adevarata tacere. Fiintele cu acest siddhi nu mai vorbesc si daca vorbesc o fac ca sa spuna ca nu e nimic de spus.
Chiar daca putem afirma ca prin frecventa de siddhi a acestui codon stop evolutia ajunge la final, totusi exista taramuri mai inalte si mai extinse dincolo de conceptul nostru de evolutie care pot fi accesate cand noi, fiintele umane ajungem la final.
Recomandare film in spiritul cheii