Cheia 39, la fel ca si partenera sa de programare, vorbeste despre mitul razboinicului.
Acest mit a fascinat o buna parte din omenire din cele mai vechi timpuri pana in prezent, transpunandu-se in povestiri si legende sau in filmele moderne.
Dar asta este despre frecventa cea mai de sus a cheii deoarece la frecventa joasa, umbra cheii – provocarea, este responsabila pentru o mare parte din violenta de pe planeta.
Fundamentul ei este o frica animalica, ancestrala – frica de a fi prins si de a pierde libertatea de actiune.
O comparatie semnificativa pentru comportamentul generat de aceasta frica este cel al unui animal salbatic prins in capcana care se zbate din rasputeri, cu violenta, sa scape si sa-si redobandeasca libertatea.
Intalnim frecvent aceasta umbra in relatii, cand partenerul sau cineva apropiat, foloseste anumite cuvinte care ne provoaca sa reactionam violent. In fapt nu cuvintele sunt declansatoare ci tonul lor. Tonalitatea autocompatimitoare prin care celalalt ne face sa ne simtim vinovati atinge exact vulnerabilitatea vinovatiei din noi, generand reactia violenta.
Suntem in permanenta inconjurati de astfel de tonuri in relatiile noastre si singura cale de iesire este de a ne modifica frecventa prin care auzim, simtim si interpretam aceste sunete.
Scopul umbrei este de a provoca. Provocatorul si cel provocat, se prind intr-o relatie de tip abuzator – victima activand prin violenta, zbuciumul intern (cheia 38).
Daca ne uitam putin la rece, asupra acestei dinamici ne dam seama ca e un fel de functionare robotica de care am devenit dependenti: uneori, cineva, activeaza acustic niste coduri verbale (apasa niste butoane) care ne provoaca automat (parca dincolo de vointa noastra) sa reactionam violent.
Acest fel de functionare ne mentine in acelasi cerc infinit al frecventei joase si intareste campul acustic de functionare al intregii planete.
La nivel de organism, umbra cheii ne lipseste de energie vitala prin tipare de respiratie superficiale. Astfel energia noastra vitala este tinuta captiva in interiorul corpului si se instaleaza o stare de oboseala.
Tot umbra cheii 39, determina cantitatea de hrana pe care o ingeram si astfel greutatea si forma corpului. Senzatia de foame perceputa de noi ca foame de alimente este de fapt la nivel profund o foame de exprimare creativa a sinelui autentic care are o nevoie genetica de a-si exprima frumusetea interioara unica.
Frecventa de dar a cheii este dinamismul.
El poate fi inteles privind copiii la joaca. Ei par ca au o energie nelimitata.
Pe masura ce avansam in varsta, aceasta energie vitala incepe sa se diminueze sub straturile succesive de conditionare sociala.
Pentru cresterea benefica si pastrarea energiei dinamismului este recomandat sa fie lasati copiii sa se joace in primii sapte ani de viata.
Tendinta societatii moderne este sa inceapa scolarizarea copiilor mai devreme, interferand cu ritmul natural de crestere si dezvoltare psihica, facilitata de joc.
Aceasta tendinta este determinata de confuzia sociala dintre cunoastere si geniu. Cunoasterea poate fi dobandita prin educatie si efort, pe cand geniul este fructul unei inteligente naturale, native, fara interferente din afara.
De aceea, perioada din primii sapte ani de viata este esentiala pentru punerea bazelor geniului individual.
Si mai tarziu, ca adulti, putem aplica formula de eliberare a energiei creative facand tot ceea ce ne produce bucurie si placere de viata.
Daca la nivel de umbra a provocarii, frica genera frica si furia genera furie, la nivelul de dar, dinamismul activeaza geniul latent si in ceilalti. Ei incep sa devina increzatori in capacitatile proprii si sa isi extinda orizonatul creativ.
La acest nivel, razboinicul mitic nu mai reactioneaza violent, ci isi controleaza furia pe care o directioneaza dupa vointa proprie.
La cel mai inalt nivel de frecventa, siddhi-ul eliberarii, razboinicul insa nu mai reactioneaza deloc.
El a inteles natura realitatii : nu exista sine separat de intreg.
Pentru acest nivel insa, individul trebuie sa renunte la geniul individual.
Acest proces este similar cu moartea, care aduce cu sine insa saltul final: transcendenta.