Umbra cheii este zbuciumul.
La aceasta frecventa intram intr-o functionare primara de animal salbatic ai carui pui sunt amenintati.
Ne luptam cu ceilalti, cu propriul sine sau cu viata cu incapatanare, indiferent de rezultat.
De cele mai multe ori, urmarea acestei lupte este o forma de distrugere.
Dinamica luptei se manifesta predominant in relatii cand unul sau ambii parteneri nu se simt impliniti in viata.
Implinirea are legatura cu a avea un scop clar de viata. Cel care nu are un astfel de scop nu se simte implinit si isi proiecteaza frustrarea si agresivitatea pe partener.
Zbuciumul este un tipar adictiv care ne prinde si ne impinge sa luptam pana cand unul dintre cei prinsi in inclestare, e pus la pamant si cedeaza.
La nivel profund, zbuciumul se construieste pe iluzia de identitate individuala, separata de intreg.
Ne luptam fiind convinsi ca astfel ne mentinem identitatea si ne e teama ca daca nu mai avem pentru ce sa luptam, identitatea ni se va dizolva si vom inceta sa existam.
Frica inconstienta de moarte este cea care ne opreste sa ne depasim individualitatea.
La nivelul darului, lupta nu dispare. E nevoie doar sa gasim doar lupta potrivita – pentru ceva ce ne implineste. Astfel zbuciumul se disipa si apare darul perseverentei.
Nu mai inotam impotriva curentului universal ci doar intalnim obstacole firesti pe care e nevoie sa le depasim.
Am putea spune chiar ca acest dar iubeste obstacolele considerandu-le oportunitati de a ne simti vii si a ne indeplini destinul superior.
Oamenii cu darul perseverentei sunt oameni ai faptelor dar ei stiu cand sa actioneze si cand nu. Inainte de a initia o actiune ei trag aer in piept nu pentru a-si lua timp de gandire ci pentru a simti daca actioneaza din adevar si nu din frica sau furie.
Al 38-lea dar ca si cel de-al 39-lea, are legatura cu arhetipul razboinicului dar in timp ce umbra lupta din frica, darul lupta pentru iubire.
Acest arhetip poate fi privit si ca un razboinic interior al luminii care se lupta impotriva fortelor intunecate ale instinctelor naturii noastre inferioare. In timp, prin perseverenta, iubire si rabdare vom obtine victoria trairii propriei divinitati.
O caracteristica unica a perseverentei este fiorul. Cand ducem o lupta pentru un scop superior chiar daca sortii de izbanda sunt mici, ne umple de un fel de spirit indaratnic care devime tot mai puternic.
Cand arhetipul razbonicului isi atinge potentialul maxim apare siddhi-ul onoarei.
Onoarea este campul energetic al oricarei persoane care isi traieste adevarul individual.
Desi pare un camp individual, campul onoarei uneste toate fiintele la nivel de sine superior.
O actiune este onorabila doar daca ii uneste si nu dezbina pe toti cei implicati.
A onora pe cineva inseamna a-l privi ca fiind la cea mai inalta frecventa, indiferent de nivelul actual al frecventei sale.
Onoarea presupune de cele mai multe ori o capitulare.
Un exemplu elocvent este cel al lui Hristos care isi preda fiinta inalta in fata fortelor de natura joasa schimband astfel perspectiva asupra victoriei si infrangerii prin transmutarea infrangerii in inaltare.