Umbra cheii este opresiunea.
98% din ADN-ul uman este constituit din ceea ce se numeste junk-ADN sau adn-necodificant.
Aparent, din punct de vedere stiintific, acesta nu are nici o rol, insa, in realitate el reprezinta insasi motorul evolutiei umane.
Motivul pentru care stiinta nu poate decondifica aceasta parte din ADN este pentru ca el nu poate fi inteles prin metode logice-secventiale ci doar prn geometrie fractala si arhetipuri.
Fiecare fiinta umana poarta in interior memoria evolutiva a intregii omeniri asa ca atunci cand cineva reuseste sa acceada la aceasta zona inconstienta din ADN poate activa arhetipuri din intregul inconstient colectiv.
Acestea pot fi tulburatoare sau disturbante pentru integritatea psihica fara o pregatire adecvata prealabila.
Fiecare dintre noi venim pe lume cu anumite arhetipuri primare reprezentand frici ale noastre iar viata ne pune fata in fata cu alte arhetipuri la care sa ne raportam.
Foarte putini indivizi isi infrunta insa arhetipurile umbrei in timpul vietii.
In schimb, ei le reprima si astfel viata lor externa reflecta in intregime exact aceste reprimari.
Ceea ce nu intelegem noi oamenii, de multe ori, este ca Graal-ul mult cautat se ascunde tocmai in spatele acestor frici reprimate.
Religia a avut un rol major in reprimare prin dualitatea bine – rau.
Dar raul nu este de fapt decat frica noastra reprimata, manifestata in lume.
Negarea propriei umbre dezonoreaza nu doar propriul sine ci si pe ceilalti deoarece ascultam si auzim doar ceea ce vrem noi sa auzim taind si eliminand acele parti din noi la care nu vrem sa ne uitam.
Al 47-lea dar este transmutarea.
Atunci cand o fiinta umana isi infrunta propriile umbre ea deschide un proces al transmutarii.
Transmutarea inseamna transformarea unui element in alt element si presupune un proces radioactiv la nivel atomic.
Scenariile intregii vieti pe pamant sunt ascunse in vasta programare a ADN-ului necodificant si creeaza o presiune enorma pentru individ de a continua povestea universala a vietii prin intermediul propriei vieti.
Suntem de fapt ca un val neincetat de constiinta lipsit de identitate fixa, programat sa loveasca neincetat tarmul propriilor limite si sa se dizolve in altceva.
Pentru majoritatea oamenilor, aflati in iluzia separarii, acest adevar este inspaimantator.
Singura cale spre transmutare este insa capitularea in fata acestei forte care vine dinauntrul nostru.
Transmutarea este o forta motrice alchimica care ii face pe oameni sa avanseze dincolo de cele mai fantastice vise ale lor.
Procesul transmutarii inseamna a fi cu adevarat in viata.
Ea presupune o serie de mutatii mici care insa, sunt puncte de cotitura sau salturi cuantice in viata noastra.
Pe masura ce imbratisam o frica, o alta se arata si viata ne indreapta in directia confruntarii ei, dizolvand strat dupa strat de opresiune si urmand scenariul propriei vieti.
Prin dizolvarea fricilor dizolvam si identificarea cu propriile iluzii despre care credeam ca ne protejeaza de dizolvare in oceanul constiintei.
La cel mai inalt nivel de frecventa avem siddhi-ul transfigurarii.
Procesul transmutarii nu se incheie niciodata, pur si simplu depasind la un moment dat limitele “ambalajului” sau.
La nivel mitic, viata lui Hristos culminand cu punerea pe cruce si apoi revenirea sa in forma luminoasa, reprezinta o punere in scena a tuturor etapelor transmutarii pana la transfigurare.
Al 47-lea siddhi dezvaluie in sfarsit rolul ADN-ului necodificant. El de fapt codifica pentru un proces din corpul fizic.
Forta trasmutarii inlatura straturile emotional si mental pana ajunge la materia fizica a corpului unde celulele ating frecventa de lumina pura.