Umbra cheii este raspunzatoare de un fenomen foarte des intalnit in lumea moderna – stresul.
Un lucru important de stiut despre stres este ca el nu este, asa cum am putea crede, generat de vreo problema individuala anume, ci este un camp colectiv al umanitatii.
Asadar, stresul depinde atat de mediu cat si de ceilalti din jurul nostru.
Mediul individual este determinat de aura individuala. O aura umana ocupa de obicei cam jumatate din suprafata unei incaperi obisnuite.
Cu cat sunt mai multe persoane la un loc, aura colectiva isi mareste dimensiunile. Astfel in marile aglomeratii urbane e practic imposibil sa te afli in afara aurei colective.
Chiar la nivelul planetei miliardele de aure interconectate creeaza un urias invelis care acopera suprafata pamantului si care impiedica oamenii sa vada si sa simta adevarata unitate a intregii constiinte.
Acest invelis se mai numeste si maya sau marea iluzie.
De aceea este imposibil de eliminat acest acest factor major exterior de stres: campul umanitatii.
Este insa posibil sa ne ridicam frecventa interioara pentru a trece deasupra acestui camp. Cand reusim, e ca si cand am incepe sa traim intr-o lume complet diferita.
Stresul este o stare de tensiune fizica determinata de scaderea frecventei. Una din manifestarile importante ale stresului este anxietatea mentala.
Ce se petrece de fapt, insa, este un proces prin care noi ne delegam mintea sa ia decizii pentru a pune capat stresului. Acest lucru are insa un efect dezastruos deoarece insasi activitatea mentala este un rezultat al stresului.
Astfel intarim chiar starea de care vrem sa scapam.
In realitate, natura din care facem parte are ritmurile ei. Stie cand sa munceasca si cand sa se odihneasca.
Totusi campul de stres al umanitatii de care vorbeam anterior ne impiedica sa avem incredere in aceste ritmuri exacerband in schimb una dintre tendinte: actiunea sau inactiunea.
Astfel, Occidentul de-a lungul timpului, a pus accent mai ales pe actiune: munca si perfectionare pe cand Orientul mai degraba,pe practica spirituala sau religioasa. In prezent exista o tendinta de contrabalansare a acestor tendinte intre Est si Vest.
Mergand la nivelul darului cheii intalnim poate cel mai important concept pentru viata umana : autocontrolul.
Autocontrolul reprezinta echilibrul dintre pasivitate si actiune. El descrie subtil dar fundamental derularea oricarei actiuni umane.
Astfel daca initiem o actiune dintr-o pozitie initiala de frica, sadim aceasta frica ca pe o samanta in actiune, care va infecta orice ramificatie oricat de laborioasa ulterioara.
Asadar intregi imperii se pot construi dar ele se vor prabusi la un moment dat daca au fost create din frica.
Prin intermediul darului incepem astfel sa intelegem secretele creatiei si succesului oricarei activitati sau sistem.
Astfel intentia initiala este nevoie sa fie clara, lipsita de frica dar si in serviciul celorlalti si nu doar al sinelui propriu.
De asemenea autocontrolul inseamna intelegerea faptului ca orice lucru din natura se misca in propriul ritm.
Mai ales la inceput, lucrurile par ca se misca foarte incet dar cu toate astea nu trebuie si nici nu putem sa le grabim pe parcurs, impinsi fiind de frica.
Intentia este samanta. Exista insa diverse tipuri de seminte si fiecare are propria putere si propriul ritm de germinatie.
Astfel o samanta de floarea soarelui si o samanta de tisa au dimensiuni similare dar in timp ce floarea soarelui ajunge la maturitate in cateva luni, tisa are nevoie de zece ani sa ajunga la aceeasi dimensiune. In acelasi timp tisa are o durata de viata de mii de ani.
Acelasi proces este valabil si pentru orice idee si actiune umana.
Pentru a clarifica orice intentie pe care o avem este nevoie sa ne punem intrebarea : “Cum pot fi cel mai de folos intregului?”, apoi sa traim raspunsul.
Deorece noi, oamenii, nu putem vedea toate detaliile materializarii intentiei e nevoie sa ne incredem in directia pe care o ia, chiar daca nu pare ca are vreo logica.
De asemenea, in momentele de aparent blocaj, e nevoie sa avem incredere ca, de fapt, dincolo de suprafata, la nivel subtil, lucrurile continua sa evolueze.
La nivelul cel mai inalt de frecventa, starea siddhica a cheii transcede complet frecventa, devenind nemiscare.
Frecventa este oscilatia undelor la diverse niveluri si intervale de timp.
La niveluri de frecventa foarte joase undele se opresc complet, avand ca rezultat, nefiinta.
La niveluri de frecventa foarte inalte undele se vor apropia atat de mult incat se vor uni generand un altfel de nefiinta.
Fenomenul siddhic este descris foarte bine de Buddha care sta in nemiscare sub arborele bodhi asteptand dizolvarea tuturor fenomenelor mayei si aparitia adevaratei realitati a iluminarii.
La acest nivel, constiinta nu mai poate fi atinsa de aura colectiva a fricii.
Ea resimte o oprire a tuturor frecventelor si tiparelor energetice
Se regaseste pe sine in inima creatiei, ca un punct zero al intregii creatii si toate fenomenele sunt percepute ca rotindu-se in jurul ei.