A 64 – a umbra este confuzia.
Alchimistii numeau aceasta stare masa confusa sau haosul primordial al elementelor care a precedat nasterea Universului.
Confuzia este o stare lipsita de ordine si de structura dar cu potentialitate pura.
Ea devine derutanta doar cand incercam sa o interpretam folosindu-ne mintea.
Fiecare fiinta umana simte in corp suferinta intregii lumi prin campul cuantic care ne interconecteaza.
Inca din copilarie majoritatea oamenilor isi formeaza anumite tipare pentru a scapa de aceasta frecventa iar mintea este prima linie de aparare.
Nevoia fundamentala ancestrala de a fugi de aceasta durere ne permite sa nu ne confruntam niciodata cu ea dar nici cu cine suntem in realitate. De aici se activeaza o alta umbra la fel de importanta – indoiala de sine (cheia 63).
Ne indoim de noi insine pentru ca nu suntem noi insine.
In schimb traim in confuzie si cu cat mintea noastra incearca sa se impace cu aceasta confuzie, indoiala creste.
In fapt, mintea nu poate scapa de ea insasi continuand sa isi hraneasca propriile iluzii.
Apoi aceste iluzii se materializeaza prin evenimentele exterioare pe care le numim viata noastra.
Daca trecem de suprafata constiintei umane vom descoperi mai multe straturi de suferinta reprimata.
Dar confuzia este un fals fabricat de minte. In momentul in care mintea se opreste falsul ia sfarsit.
Cheia 64 are legatura cu lumina. Lumina este starea intrinseca fireasca a constiintei, inerenta tuturor formelor.
Ea ramane insa ascunsa pana cand evolutia ii permite sa se dezvaluie in mod natural.
Lumina vrea sa ne stimuleze mintea prin inspiratie nu sa ne creeze confuzie. Dar totul depinde de atitudinea noastra si de nivelul de frecventa.
Prin urmare cand ne simtim.deprimati cel mai bun lucru este sa ne transferam gandirea pe un nivel superior.
Daca nu putem face asta, cel putin putem macar astepta sa iesim din aceasta faza lasand-o sa evolueze de la sine.
Al 64-lea dar este imaginatia.
Atunci cand suntem dispusi sa simtim durerea se produce miracolul.
Devenim observatori ai durerii si prin observare controlul mintii asupra noastra incepe treptat sa slabeasca.
Pe masura ce intelegem cum mintea incearca sa inteleaga sau sa evite confuzia in interior incepe sa se produca o schimbare.
Energia cuantica necesara gandirii se elibereaza si incepe sa se inalte.
Forta de evolutie preia controlul mintii si incepe sa se exprime prin ea. Astfel ia nastere creativitatea.
Imaginatia se naste din confuzie. Ea este expresia fortei vitale neinfranate care strabate constitutia genetica.
Imaginatia declanseaza un proces alchimic in interiorul corpului si durerea este transformata intr-o forma de arta.
Cata vreme dam dovada de curaj si onestitate forma noastra de exprimare va evolua spre frecventele superioare.
A ne imagina inseamna a merge acolo unde nu a mai fost nimeni inainte.
Imaginatia leaga viziunea interioara de vederea exterioara. Cu ajutorul ei viata noastra poate deveni o opera de arta.
Al 64-lea siddhi este iluminarea.
La acest nivel corpul mental cedeaza locul corpului cauzal care permite constiintei interioare sa devina una cu gandul insusi.
Siddhi-ul iluminarii este expresia directa a Mintii Divine.
Gandurile Divinitatii sunt atat de puternice incat se manifesta instantaneu in lumea formelor.
Gandurile divine nu pot fi intelese. Ele nu sunt altceva decat conducte ale diferitelor frecvente impletite in idei, cuvinte, imagini.
Ele nu au nimic de a face cu corpul sau creierul care le genereaza ci servesc doar pentru a-i inspira pe altii.
A fi iluminat inseamna a fi un sevalet al imaginatiei Universului insusi.